Eu iubesc Romania

Bridgistica pentru ca:

1. La Campionate Nationale se publica un regulament pe Ghost of Past Christmas (saitu’ federatiei), ca mai apoi un nene sa modifice pe ascuns cu pixu’ formula dupa care se calculeaza rezultatul final, publicata in acest regulament, care era lipit pe un perete la locul desfasurarii evenimentului.
2. Tot pe Zona Crepusculara (saitu’ federatiei) se publica un anunt la un mare concurs international, cu premii cu tot. Cand ajungi la locul faptei unele premii nu se mai dau, iar intrebat, organizatorul zice ca nu e vina lui, ca el nu stie ce s-a publicat in Gaura Neagra (saitu’ federatiei). Dar i-a placut sa ii fie returnati bani de la juniori cand acestia au considerat ca nu merita premiul acordat.
3. merita totul insa: pentru ca iti faci prieteni de-o viata: care iti spun sincer ca poate nu ai jucat asa bine si nu meritai oricum premiul.
4. ca tot suntem la acest subiect: sa vedem cum se incurajeaza prietenii si oamenii la care tii:

4.1 isi aleg momentul oportun: finalul concursului cand esti cel mai trist (ai jucat rau, ai avut ghina, te-a ingropat partenerul, arbitru te-a defavorizat, te intorci la spalat geamuri, facut sarmale, dat cu sapa)

4.2 isi aleg cele mai adecvate cuvinte: “Mah, iar vrei sa ma enervezi? De ce te comporti asa? Asta nu-i atitudine (erai trist dupa cum spuneam, si nu sarbatoreai locul n-6) Asa o sa fie intotdeauna (referitor la obtinerea locului n-6)”

5. nu sunt toti asa: exista expertii care se ocupa de clasament, si care atunci cand il gresesc isi inchid telefonul ca sa nu fie deranjati de participanti, in fond acestia, realizand ca bridge-ul este tot ceea ce au pe lume, pot sa se trezeasca duminica dimineata la 8 sa vada daca s-au calificat in faza urmatoare, si daca nu, sa se culce la loc.

6. pe vanatori ii stiti? De recunoscut dupa: cica maximul de levate care se poate lua in Romania, “ Vaaai, de cand nu te-am mai vazut (err, de ieri??) vino sa te pup”, “Trebuie sa mai dati 50Euro ca sa se acopere costurile, er, cheltuielile, er, ceva”

7. sustinerea neconditionata a tineretului “Lasa Nea, ce, vroiai sa fii Campion National asa tanar??” (Si daca ieseai, oricum nu se punea).

2913

Buna ziua!
Fiule! Bine ai venit pe lume!
Oh, deci voi sunteti parintii mei! In sfarsit va cunosc! Am stat astea 9 luni si m-am tot intrebat cum aratati, aia astept sa vad peretii camerei cum au iesit, sa stii mama ca nu m-ar fi deranjat culoarea mov.
Lasa asta, mai bine spune-ne cum vrei sa te numim.
Nu va chinuiti prea tare, puteti sa-mi spuneti Marcel. Glumeaaaam evident! Nu stiu cum in trecut parintii erau lasati sa-si numeasca copiii asa, fara pic de responsabilitate. Ce bine ca am evoluat. Nu prea mai exista Marcei, Ionei, Antoni, Marinele, Ionele si Margarete, nu? Si nu e viata mai placuta?
Nu dragul meu, numele nu conteaza foarte mult, conteaza cum esti, ce alegi si ce faci.
Daaa? "oh, inteleg, generatia mai veche nu prea intelege cum e cu gluma" Da mama, ai dreptate, glumeam si eu. Cand mergem acasa?
Acasa mergem cand ne da drumul doctorul.
Bun. Daca tot suntem aici cu totii, ce-ar fi sa stabilim cand incep sa numar, sa citesc si sa povestesc. Eu ma gandeam ca as mai sta asa, relaxat vreo 2-3 ani, si ma apuc. Sunteti de acord?
Desigur dragul meu, orice crezi tu ca este mai bine pentru tine.
Aaaa, am uitat sa va spun, Geta va transmite pupici si m-a rugat sa va transmit ca abia asteapta sa vina si ea si sa va cunoasca.
Geta?
Da, o sa vina cam peste 3 ani. Si nuuu, nu o cheama Geta. O sa va zica ea cum se numeste:)

Log entry 10.11. 2913

Eu cu cine votez?!

Cine rade mai istet?

"Hahahaha"

sau

"Hehehehehe"

sau

"Hihihihihi"

Domnul "Ha" rade tare si zgomotos, ca sa se impuna, ca sa acopere, ca sa distraga.
Doamna "Hi" e nesigura, un pic isterica si copilaroasa.
A mai ramas batranul "He", combinatia "Ha" cu "Hi" care induce: "Been there, done that".

Deci votez varianta de mijloc "HE".

VOTAT

Halo

De multe ori asteptam sa treaca timpul, si de cele mai multe ne intrebam oare unde a trecut asa repede?!
Alegem sa ne chinuim decat sa nu fim idle, si alegem sa fim idle in loc sa actionam.
Ne pastram pentru cel mai bun si ne daruim celui mai putin bun din motive subiective si cel mai des aleatoare.
Picatura servita pe o frunza e insuficienta in fata apei plate cu lamaie din paharul de cristal.
Intotdeauna vrem ce am pierdut, ce nu putem avea, ce ne chinuie si cel mai important, ce au sau vor ceilalti.

Si atunci cum facem diferenta intre natural si dependenta?

Hellas!!

Deci autentificarea se face in hellas!
Si ca sa revin intr-o nota ceva mai vesela, o sa sublinez fapul ca azi a fost in sfarsit prima zi linisita, sarbatorita frumos. Doar noi doua pe plaja jucand tenis, maxim 2 pase. Marea spala vesela mingea pe care nisipul era gelos. Si tot ei ne erau martori si fani.
Nu mi-as fi dorit ceva mai mult.
Si abia astept ziua de maine!

Central Station

Ma intorc des in Amsterdam. Nu in Londra, nu in Venetia, nu in Wroclaw, nu in Skiathos.
Cateodata strazile sunt cunoscute, dar de cele mai multe ori nu. Intotdeauna trebuie sa ajung undeva, sau trebuie sa achizitionez ceva, si intotdeauna ma intalnesc cu cineva, de aici, sau din alta parte.

In schimb sunt satula de zei! Si nimfe! Si toate duduitele Scarlett dinaintea secesiunii care trebuie sa fie amorezate de Ashley, deoarece Rhett este prea puternic si nu poate fi manipulat.

O veste pentru duduite: au mai trecut cateva razboaie de atunci si multe spirituale!

PS: Nu exista Rhett! Si cred ca nici Ashley!

Non Refundable

Demult, asteptam..sa vina si rapidul meu. Asteptam sa ma urc in el si sa incep minunata calatorie la care zilnic visam cand ma uitam la promisiunea adanca din palma stanga.
Nu l-am recunoscut, asa ca intre timp am mers o statie cu personalul, apoi vreo doua cu sageata, si cateva cu intercity-ul. Pe acesta l-am parasit cand l-am vazut, intr-un final..rapidul!

Asa ca m-am urcat. Cu fericire. Cu nerabdare. Si cu sperante. Multe. Poate prea multe..pentru un biet rapid…dar era bine, cum nu era nici in personal, nici in sageata, nici in intercity.

Langa mine s-a aseazat un Copil. M-am uitat fugitiv, era un necunoscut cunoscut.
A pornit. A inceput de la campie, iar in zare se vedeau dealuri, iar dupa dealuri stiam ca sunt munti, in varful lor, zapada cea alba.

Si merge, si merge. Campia nu se termina, desi vad dealurile. Ma supar. Campia e gri. Copilul nu zice nimic. El vede dealuri, si in departare, muntii. As vrea sa-I vad si eu. Dar nu pot. Vine Controlorul. Copilul arata biletul, Controlorul zambeste ingaduitor. Se intoarce spre mine. Eu nu am putut sa-mi iau bilet. Era rapidul meu, prins in ultima clipa. Ma supar, mi se face frica. Controlorul zambeste iar. Imi zice ca stie ca am bilet, doar ca e ratacit pe undeva, prin bagaj, si imi mai zice ca o sa-l gasesc intr-un final, poate . Nu zic nimic.

Continui sa ma uit la campie. E mult mai intinsa decat o banuiam. Incerc sa am rabdare. Copilul se plimba prin tren. Si intr-o zi, vine impreuna cu Controlorul. S-au imprietenit in vagonul restaurant. Vorbesc de dealuri si depresiuni, si cateodata de munti. Eu tac, vad numai campia. Sunt trista. Copilul pleaca. Ramane doar Controlorul.

Imi vorbeste de campii, de dealuri si de munti si de soarele deasupra lor. Mi-a descris ce frumoasa e zapada cea alba si imi zice ca daca am rabdare si sunt linistita, o s-o vad si eu. Ma simt un pic mai bine. Si sunt linistita. Pe geam se vede campia. E soare. Un timp. Apoi vine o ploaie torentiala, afara tuna si fulgera. Mi-am amintit de Copil. Unde o fi? Plecase de prea mult timp. Il caut, numai ca sa-l gasesc intr-un colt. Nu plecase niciodata. A trecut asa mult timp, ca nici nu am realizat. Am stat numai cu Controlorul si nu-mi mai trebuia altceva, nici macar un fulg. Dar Controlorul il vedea insa. Pe Copil.

Copilul crescuse putin. S-a apropiat si mi-a aratat fereastra. M-am uitat. Uitasem si fereastra. Prin ploaie, se vedea un deal. Campia disparuse. Dar nu ma bucura, pentru ca afara ploua, nu mai era soarele promis de Controlor.

Pe fereastra se vad acum dealuri mici. Ploua incontinuu. Nu se opreste pentru nimic in lume. Linistea face zgomot. Cineva trebuie sa plece.

Voi cauta in bagaj. Voi incerca sa gasesc biletul. Iar daca nu este, atunci voi pleca eu.

Poate ca am gresit ruta.