joi, 12 august 2010

Ralph Finnes

Imi place Ralph Finnes pentru ca:
1. joaca toate rolurile mele preferate in toate filmele si ecranizarile mele preferate: La rascruce de vanturi, Lista lui Schindler, Harry Potter
2. desi are una din cele mai rele fete, eu cred ca este bun


Nu imi place Ralph Finnes pentru ca:
1. pune mana pe toate rolurile negative in toate filmele si ecranizarile mele preferate: La rascruce de vanturi, Lista lui Schindler, Harry Potter
2. nici macar nu este convingator

marți, 20 iulie 2010

Cascaval

Astazi suntem liberi. Soricei de laborator eliberati acum 5 minute.
Cand eram in labirint, stiam ca trebuia sa dam buna ziua, sa stam drepti la masa, sa zambim gingas, sa culegem zambetul si sa-i oferim stabilitate, sa procream si sa culegem flori de mar spre final.
Astazi nu.
Astazi avem voie sa scriem.

joi, 24 iunie 2010

...



Made by Cris Iancu

luni, 31 mai 2010

ISTANBUL BABY!

Today, I’ll give course to my intention of writing about one of my most beautiful experience ever: 1st Youth Transnational Bridge Championships, held last year in Istanbul, Turkey.
The story begins like this: while playing bridge, we received a message from a Turkish junior, inviting us to play, sponsored, the teams at this event (we had already subscribed at pairs, but had no team). After further negotiations, we said OK, and there we went!
After the plane landed, we headed towards a bus. The bus took us to Taksim, the center of European Istanbul. There, I met Ovunc, one of the coolest guys ever, that totally changed my view over Turkish people. So fun, always laughing and making jokes, he took us to a restaurant. There, I met the rest of my transnational team: Stefan (Bulgaria who I already knew), Leonid (Russia) and Mohit (India).
So basically, our team was consisted of 5 countries, and was the funniest team from that tournament, or so I like to believe. Why do I believe that? Well, let’s see..
Teams start. First 2 matches, our team wins with at least 20 vps. All great, until…!!! Yes, our other pair wants to play. No problem. Ovunc says he want to take a break because” I am very stressed man, very stressed, I play poorly and you all play so good, I’m sorry, but I very much stressed!”.
End of 3rd match, me and Radu were pretty confident, awainting our teammates, Leonid and Mohit. And there they are! Coming all jolly! “It’s cool man, we took many imps! They took no imp man, no imp!” And then, we begin to look at their scoresheet, that was writing: -800; -300; -50 etc. Finals result: 10 VPs for our team.
The rest of the tournament we tried to let them play as little as possible, no result whatsoever. India was stubborn and Russia insisted on and on. Final team result: 20/41, a poor score for some people, a great relief for Ovunc “Man, I’m sorry, I was too stressed, but now it’s ok, my best Romanian friends!”
Between tournaments, we also had a 1 day break, which we took advantage of, and went sightseing. Istanbul cannot be described, it should be seen. We travelled by ferry to all important sights, without Stefan though, he preferred staying in his room and…you’ll never guess, playing some more bridge on BBO. No comment there, we had enough fun on this matter already.
While on our visit, we had a wonderful time. Everyone was joking, and we all told stories about our countries. The best ones, of course, were from Russia, and the most hilarious one began with” My criminal fiend..” “What???” I said. While looking at Ovunc, who was nodding, Leonid continued with his story: “My criminal friend escaped prison, he took only 100$ and crossed all the way to Egipt, stealing cars, killing people, and now he is a very wealthy man”
My question “Why was he never caught??” was irrelevant, and also, Ovunc’s face that was telling me to quit it made me..quit it. But Leonid was so excited into telling stories, that he continued. He told me how he went to the secret school of spies, how he learned codes, and how he quit this school because he wanted to be free, and that now he is a bookie. He continued telling me stories about how KGB still does horrid things, and how horrible junior bridge is in Russia. He concluded, of course, by asking me to merry him, after giving me his lucky hat. I didn’t mention the fact that he was always wearing a MJ hat, and an unbuttoned hawaiian T-shirt. How I did not accept, I don’t know, he even promised to move in Romania and…be a free bookie here
After the pairs tournament, that stretched Stefan’s nerves to the maximum “Damn this WBF boards! They’re typical and always trick you into playing 7nt, where there is no squeeze and the suits ALWAYS break badly!!!”, there was a party. Have you ever seen drunk bridge juniors? You cannot imagine how transformed they are!
Opposite the calm, endless ambition and concentration at the bridge table, comes the wild side of alcohol and euforia brought by being together with people your own age and people you like. Also, count on a few drinks to give you the courage to speak, dance, and try to be naughty to the girl/ boy you like. And it was plenty of that!
My fun and Spanish discussion with the French dude Dr. Love (how he likes to call himself, due to many women he claimed to have had) is to be remembered! Also, their true nature reveals after a couple of glasses too, some preffering to dance with their own sex, and have a great time doing it!
I too found myself dancing quite a lot, and talking to a lot of people. It was so fun, and it would have been greater if a certain bridge partner of my own would not have been such a party breaker!!
Other geat moments were at the cocktail parties, each night, where people were thrown in the pool while Costa Rica was providing us quite a show with their specific dancing. All the way, funny Turks were taking pics.
On our last days, after everyone left, Ovunc took me and Radu for futher sightseing, to Agia Sofia and the Blue Mosque, the Grand Bazaar, Galata, the Malls (OF COURSE) and at the end, in the evening, to a VIP part of Istanbul, where instead of cars, people had yachts parked in the front of their villas. There, we entered an exquisit bar, where Ovunc bought us several kinds of tiny beer with flavours like cheese, plants and chocolate.
Packed with several marriage proposals, some including the green card, others including secret services, my last day there found me crossing all Istanbul, in our way to the airport.
I must tell you, I have no idea, or imagination, on how those people live! If you say you cannot travel in Bucharest due to traffic, you should try Istanbul for just one day! Tens of kilometres full, cars not moving!
My trip ended even better! The captain of our flight was Adi, a bridge player, and he was kind enough to let us stay with him in the cabin! Of course I began with: UU, what does this button do, or that, or that..! Lucky for him, Bucharest was only 1 hour away! And the landing! Spectacular!
All in all, it was the best experience I’ve ever had! Meeting Ovunc was wonderful and I hope, one day, I will be able to make Romania a nice memory for him too, just as he succeeded in making Turkey for me!

STANDARD!

miercuri, 26 mai 2010

Daca anul trecut o sarbatoream pe Elena pe insula Afroditei, anul acesta am sarbatorit-o pescuind in Eforie Nord, intr-o mare alba ca lacrima..Marea Neagra.
Prima achizitie este As:

marți, 25 mai 2010

I ARE LOST

LOST incepe in 2004, cand eu stiam ca exista serialele: Buffy, spaima vampirilor; Xena, printesa razboinica si Hercules.
Ca un veritabil roman ce sunt, am zis ca mie nu imi trebuie LOST, ca sigur e o telenovela, si daca e dragut, sigur stiu finalul: ori ei sunt morti inca de la inceput si nu isi dau seama, ori e o telenovela, in orice caz, nu ma suprinde cu nimic, deci de ce sa pierd timpul. De ce as urmari ceva dat cu portia, in cel mai bun caz astept sa se termine si ma uit.
In 2008 plec in turul Romaniei, si deci noaptea trebuia sa iau pauza de la M&M (Bulgakov) si sa ma uit la ceva. Si uite asa am luat primele 3 sezoane LOST.
Acum evident ca a trebuit sa recunosc ca e cel mai misto serial, si ca mai vreau. Asa au aparut Heroes, Prison Break, Galactica, Rome, Gossip Girl, Spartacus, True Blood, Vampire Diares, Two and a Half Men si tot asa…seriale pe painee!!!
Dar sa revenim..dupa maratonul primelor 3 sezoane, incepe asteptarea la zi a sezonolui 4, apoi 5, si in sfarsit 6.
In fiecare saptamana, un episod. Lingurita, portia, si cand nu eram cuminte, si mai putina lingurita, si mai putina portie, 1 data la 2 saptamani.
Intre timp, apar noi teorii pe langa cele 2 initiale: apare Faraday si bomba de hidrogen, si in sfarsit am mai multe explicatii stiintifice. Dar apoi apar cei 2 frati si un fum, si apar si cateva mitice (explicatii).
Si in sfarsit, apare si ultimul episod LOST. Eposidul care a plictisit si nemultumit toti fanii. De ce? Pentru ca din toate posibilele explicatii spectaculoase, scenaristii, regizoru si toata echipa..s-au plictisit sa aleaga si au aruncat praful dupa pres. Asa ca ignoram ce tot vroia Faraday sa ne explice, Widmore sa ascunda si fumul care l-a ales pe talentatul actor/antrenor de fitness Locke, si pentru ca toata lumea s-a incurcat in posibilitati si explicatii, ii reunim pe toti la poarta raiului.
Eu n-am inteles nimic.
De ce fumul a tot staruit sa fie Locke?
Ce tot facea Desmond, ca daca pe final lui i-a fost foarte clar totul, pe noi ne-a confuzat si mai tare. I-a reunit pe toti in calitate de ce? Si pe insula, de ce s-a lasat pe mana tuturor, avand smug face ca si cum intelege tot?
Fratele CEL AL CARUI NUME NU A FOST MENTIONAT a murit in apa luminoasa?
Fumul lua chipui ultimului mort pe insula? Ca daca da, trebuia sa aiba muuuulte fete!
Ce a tot facut Juliet cu bomba?
Jack vede ca avionul pleaca (care nu era plin de bombe de la Widmore?)..asta inseamna ca toti mortii au bantuit pe pamant, nelinistiti, pana cand au murit cu totii ca sa se poata intalni?
De ce Ana Lucia era doar un politist corupt si nu s-a dus si ea in rai?
Mai am multe intrebari, dar am obosit.

Concluzia mea este: cel mai misto serial pentru ca: a avut personaje frumos conturate, actorii bine alesi care au avut priza la public, s-a jucat in general bine, actiunea a avut loc pe o insula (subiect fashion si cu priza intotdeauna) si a avut mult, mult mister.
Pacat de incurcatura si de plictis. Poate data viitoare are mai putine sezoane, si o explicatie.

Nota: acest text nu este o critica, ci doar o nota scurta nedocumentata.

joi, 25 martie 2010

As you were!

Exista un moment si pentru mine. Cand ma aliniez, si marsaluiesc in rand cu oamenii.
Un moment in care nu e ceva sa ma streseze, cineva sa ma enerveze, ceva sa ma oboseasca sau cineva sa ma scarbeasca.
De fapt, desi ploua, totul este minunat, pasarile canta si soarele straluceste.
Acest moment memorabil il traiesc in fiecare zi, de Luni pana Vineri, la ora 17:30 cand scap de la servici.

luni, 8 martie 2010

Alba ca Zapada moderna

In acest weekend Alba ca Zapada m-a socat, mi-a ucis visele si mi-a anihilat copilaria:
- avea o sticla de Jack in geanta, a scos-o, si-a pus in pahar si l-a dat pe gat dintr-o sorbitura (poate, e caracter de poveste doar)
- apoi cu glasu-i cristalin, si-a chemat piticii rataciti "Ioaneeee, hai odata!!!"

luni, 1 martie 2010

Fat-Frumos, where are thou?

De 8 Martie imi doresc un Fat-Frumos, care sa respecte urmatoarele:

A. CERINTE PRINCIPALE
1. Sa aiba 1.80 inaltime, par cret si negru, ochi albastru inchis
2. Sa aiba maini frumoase si picioare cu degete decente, ca sa nu fiu nevoita sa aleg, in noaptea de Halloween, intre a ma uita brusc la picioarele lui sau SAW partea 1549
3. Sa aiba masina cu caldura inauntru pe care s-o si foloseasca cand ii zic ca mi-e frig, si sa inteleaga ca nu vreau sa ascult non stop Omu cu Sobolani sau o melodie house care dureza 1h si 41 minute
4. Sa aiba casa langa casa mea, ca atunci cand ma supar pe el sa fug la mama
5. Sa imi ia Martisor in fiecare an, si sa depuna naibii un efort cand mi-l ia, nu sa puna mana pe prima potcoava aurie cu zimti negri imbracata in celofan pe care sta un snur ciufulit


B. CERINTE SECUNDARE
1. Sa fie bland si bun, sa inteleaga ca ma crizez des si mult mai des din nimic, dar ca imi trece repede, pentru ca sunt femeie care face scurt circuit, in modul femeiesc posibil
2. Sa nu ma faca sa ma simt prost in public, si nici sa ma ostracizeze doar pentru ca ne cunoastem mai bine, ca forma de imbarbatare
3. Sa-mi sune la usa (dupa ce am fugit la mama)
4. Sa fie mai intai prieten, sa ma pot baza pe el, sa-si asume responsabilitati
5. Sa nu-mi spuna ca atunci cand ne despartim nu o sa fim prieteni
6. Daca ne despartim sa nu-mi fie rusine ca am fost cu el, desi stiu ca asta nu e cerinta, sa faca ceva ca sa nu se intample asta, nu ma intereseaza!
7. Sa nu bea zilnic alcool si sa nu fie lenes, sa fie intreprinzator si sa vrea sa urce pe munte, sa se plimbe cu barca, sa faca sport si sa zambeasca des
8. Sa nu piarda casa la casino
9. Sa castigam 1st Intergalactic Bridge Pairs

miercuri, 3 februarie 2010

Eu iubesc Romania

Bridgistica pentru ca:


  1. La Campionate Nationale se publica un regulament pe Ghost of Past Christmas (saitu’ federatiei), ca mai apoi un nene sa modifice pe ascuns cu pixu’ formula dupa care se calculeaza rezultatul final, publicata in acest regulament, care era lipit pe un perete la locul desfasurarii evenimentului.
  2. Tot pe Zona Crepusculara (saitu’ federatiei) se publica un anunt la un mare concurs international, cu premii cu tot. Cand ajungi la locul faptei unele premii nu se mai dau, iar intrebat, organizatorul zice ca nu e vina lui, ca el nu stie ce s-a publicat in Gaura Neagra (saitu’ federatiei). Dar i-a placut sa ii fie returnati bani de la juniori cand acestia au considerat ca nu merita premiul acordat.
  3. merita totul insa: pentru ca iti faci prieteni de-o viata: care iti spun sincer ca poate nu ai jucat asa bine si nu meritai oricum premiul.
  4. ca tot suntem la acest subiect: sa vedem cum se incurajeaza prietenii si oamenii la care tii:

4.1 isi aleg momentul oportun: finalul concursului cand esti cel mai trist (ai jucat rau, ai avut ghina, te-a ingropat partenerul, arbitru te-a defavorizat, te intorci la spalat geamuri, facut sarmale, dat cu sapa)

4.2 isi aleg cele mai adecvate cuvinte: “Mah, iar vrei sa ma enervezi? De ce te comporti asa? Asta nu-i atitudine (erai trist dupa cum spuneam, si nu sarbatoreai locul n-6) Asa o sa fie intotdeauna (referitor la obtinerea locului n-6)”

5. nu sunt toti asa: exista expertii care se ocupa de clasament, si care atunci cand il gresesc isi inchid telefonul ca sa nu fie deranjati de participanti, in fond acestia, realizand ca bridge-ul este tot ceea ce au pe lume, pot sa se trezeasca duminica dimineata la 8 sa vada daca s-au calificat in faza urmatoare, si daca nu, sa se culce la loc.

6. pe vanatori ii stiti? De recunoscut dupa: cica maximul de levate care se poate lua in Romania, “ Vaaai, de cand nu te-am mai vazut (err, de ieri??) vino sa te pup”, “Trebuie sa mai dati 50Euro ca sa se acopere costurile, er, cheltuielile, er, ceva”

7. sustinerea neconditionata a tineretului “Lasa Nea, ce, vroiai sa fii Campion National asa tanar??” (Si daca ieseai, oricum nu se punea).

luni, 25 ianuarie 2010

2913

Buna ziua!
Fiule! Bine ai venit pe lume!
Oh, deci voi sunteti parintii mei! In sfarsit va cunosc! Am stat astea 9 luni si m-am tot intrebat cum aratati, aia astept sa vad peretii camerei cum au iesit, sa stii mama ca nu m-ar fi deranjat culoarea mov.
Lasa asta, mai bine spune-ne cum vrei sa te numim.
Nu va chinuiti prea tare, puteti sa-mi spuneti Marcel. Glumeaaaam evident! Nu stiu cum in trecut parintii erau lasati sa-si numeasca copiii asa, fara pic de responsabilitate. Ce bine ca am evoluat. Nu prea mai exista Marcei, Ionei, Antoni, Marinele, Ionele si Margarete, nu? Si nu e viata mai placuta?
Nu dragul meu, numele nu conteaza foarte mult, conteaza cum esti, ce alegi si ce faci.
Daaa? "oh, inteleg, generatia mai veche nu prea intelege cum e cu gluma" Da mama, ai dreptate, glumeam si eu. Cand mergem acasa?
Acasa mergem cand ne da drumul doctorul.
Bun. Daca tot suntem aici cu totii, ce-ar fi sa stabilim cand incep sa numar, sa citesc si sa povestesc. Eu ma gandeam ca as mai sta asa, relaxat vreo 2-3 ani, si ma apuc. Sunteti de acord?
Desigur dragul meu, orice crezi tu ca este mai bine pentru tine.
Aaaa, am uitat sa va spun, Geta va transmite pupici si m-a rugat sa va transmit ca abia asteapta sa vina si ea si sa va cunoasca.
Geta?
Da, o sa vina cam peste 3 ani. Si nuuu, nu o cheama Geta. O sa va zica ea cum se numeste:)

Log entry 10.11. 2913

joi, 21 ianuarie 2010

Eu cu cine votez?!

Cine rade mai istet?

"Hahahaha"

sau

"Hehehehehe"

sau

"Hihihihihi"

Domnul "Ha" rade tare si zgomotos, ca sa se impuna, ca sa acopere, ca sa distraga.
Doamna "Hi" e nesigura, un pic isterica si copilaroasa.
A mai ramas batranul "He", combinatia "Ha" cu "Hi" care induce: "Been there, done that".

Deci votez varianta de mijloc "HE".

VOTAT